Dansuri – Ansamblul Folcloric Fiii Cămăraşului

Dansuri din Camarasu

Zona Cămăraşu este aşezată în partea de est a judetului Cluj, în mijlocul Câmpiei Transilvaniei, la limita de hotar cu judetele Bistrita-Năsăud şi Mureş.

In Campia Transilvaniei sunt cele mai complexe dansuri traditionale din toate zonele folclorice ale Romaniei. Duminicile sau in zilele de sarbatori, atunci când nu era post, în Camarasu ca si in majoritatea satelor din Transilvania se organiza jocul la sura unde feciorii si fetele se intalneau si jucau. Jocul era inceput cu o purtata si o invartita rara unde jucau si batranii satului ,dupa care feciorii ofereau momente de virtuozitate dansand pe rand fiecare cat mai diferit unul fata de altul feciorescul (tarnaveana). Odata terminat feciorescul, acestia isi luau fetele si jucau invartita deasa unde incantau privitorii cu piruetele.

Jocuri din Maramures

Zona Maramureşului are o manieră de dans cu totul aparte, cu paşi mărunţi şi tropotiţi a căror trepidaţie se transmite întregului corp şi determină stilul de dans din zona respectivă. Jocuri caracteristice sunt: Feciorescul, Barbatescul, Jurelul Fetelor, Tropotita , etc. În Maramureş hora sau jocul este organizat în casă sau în şură. Jocul bărbaţilor poartă numele De sărit sau De băut, iar în unele situații, cei mai buni dansatori interpretează un vechi joc haiducesc denumit, ”Jocul lui Vili”. Instrumentele specifice acestei zone sunt: cetera (vioara), contră (vioară pentru acompaniament) şi zongora (chitara).

Dansuri din Moldova(Hora, Coragheasca, Batuta, Arcanul,Sarba, Taraneasca)

Moldova este mărginită la vest de Carpaţii Răsăriteni, la sud de judeţele Neamţ şi Iaşi, la est de Prut, la nord de Ukraina. În comparaţie cu exuberanţa jocurilor din celelalte regiuni ale ţării, jocurile moldoveneşti sunt domoale, ponderate, cu mişcări armonioase de mică amplitudine, avînd în ritmul lor o vioiciune. Predomină paşii mărunţi, presăraţi cu bătăi în pământ. Jocurile moldoveneşti au fost influenţate de-a lungul timpului de regiunile cu care se învecinează, de minorităţile care trăiesc în această regiune, dar şi de dansurile poloneze pătrunse prin intermediul curţilor domneşti începând cu sec XVII. Acest fapt explică numărul mare de jocuri care au la baza Polca, adaptată stilului şi specificului moldovenesc.

În nord specificul de bază al dansului este faptul că se întîlnesc în timpul execuţiei uşoare legănări ale corpului, iar paşii nu au o amplitudine mare fiind, în general, paşi bătuţi, paşi în contratimp care conferă jocului o sonoritate continuă, sacadată.

Se întîlnesc, de asemenea, mici salturi însoţite de bătăi de pinteni, cît şi un mare număr de dansuri de perechi, cunoscute în general sub numele de Bătute. Dansul care încheie în general ciclul de joc al acestei zone este Ţărăneasca, în care caracteristică este rotirea horei care începe lent cu paşi bătuţi pe loc şi se încheie cu o mare viteză de deplasare. Cele mai caracteristice dansuri din această zonă sunt: Bătuta, Coasa, Ţărăneasca, Arcanul, Trilişeşte, Coregheasca, Hora , Sarba si altele.

Dansuri din Oltenia

Oltenia este străjuită la N de Carpaţii, la S de Dunăre, la E de Olt, la V de zona Banatului. Toată această întindere este străbătută de un folclor coregrafic excepţional de bogat,care deţine un loc de frunte în ansamblul stilului românesc de joc. Oltenia cuprinde un folclor coregrafic cu un repertoriu variat şi numeros, dansurile olteneşti sunt energice, repezi, necesitînd agerime şi virtuozitate, cu deplasări rapide şi schimbări de direcţie în care se întîlnesc foarte des paşi încrucişaţi, bătăi şi sincope, fluturări de picioare şi pinteni, elemente care definesc caracteristica stilului oltenesc.

Repertoriul de joc al Olteniei este foarte bogat şi variat. În mod curent, se întâlnesc aproape în fiecare comună 20, 30, 40 de jocuri şi nu puţine sunt comunele care depăşesc aceste cifre. Repertoriul de jocuri olteneşti cuprinde un număr foarte mare de Hore de mînă şi Sîrbe batute, Rusteme, Alunele, Brâuleţ, Brâu, Galaon, Trei păzeşte, etc.

Dans Tiganesc

Dansurile tiganesti pot fi jucate cu maiestrie de diferite grupuri de copii si adulti. Primele miscari de dans pe care micutele fete le invata sunt inspirate de la mamele lor. Fie ca au costume mai noi sau mai vechi, in functie de posibilitati, dansul femeilor e acelasi, plin de bucurie si unic. Asa-i traditia si mandria rromilor: sa dea valoare fiecarei clipe, sa nu lase niciun moment sa treaca fară sa-l poleiască in aur, sa-l transforme intr-un spectacol, indiferent ca e nunta, botez sau inmormantare. Dansul tradiţional ţigănesc se face după regulile stricte ale comunităţii lor. Femeile se îmbracă numai în fuste lungi, ample, viu colorate şi poartă salbe de aur la gât şi bănuţi în păr. Bărbaţii poartă pantaloni eleganţi, cămăşi viu colorate şi nelipsita pălărie.

Dans unguresc

Locuitorii satelor din Transilvania, indiferent de etnie (romani, maghiari,sasi etc.), in zilele de sarbatori , duminici sau alte evenimente se intalneau in curtea sau sura unui satean si dansau . Feciorescul sau Palatkai Legenyes se dansa deobicei cand se inrolau barbatii in armata , prin el fiecare barbat isi arata maiestria si virtuozitatea . La sfarsitul feciorescului, barbatii isi alegeau partenerele si incepeau dansul de perechi invartita rara sau iute ( Kalotaszeg Szapora) caracterizata cu miscari pe contratimp, invers decat la dansul romanesc.

Purtata fetelor de la Capalna

Purtata Fetelor de la Capalna este un dans interpretat numai de femei si este specific Capalnei, din Transilvania, in judetul Alba, pe malul de sus al Tarnavei Mici. Originea si vechimea acestui dans raman insa necunoscute, pierzandu-se undeva in mijlocul Evului Mediu. Transmiterea versurilor s-a facut oral din generatie in generatie, iar pasii, in ritm sacadat, sunt invatati de fetitele din Capalna de mamele lor, inca de la 4-5 ani. Dansul este interpretat de un sir de femei invesmantate in alb si negru care pasesc agale, una dupa alta in cadenta, cu neasteptate opriri si retrageri pe pas si canta intr-un glas. Versurile Purtatei vorbesc în special de dragoste.Purtata era jucată de către fete în fiecare duminică la horă, în șura din centrul satului în care se întâlneau tinerii. Purtata fetelor de la Căpâlna pare, la prima vedere, un dans simplu. Fetele, cu pași simpli, marchează în mișcarea lor coregrafică spirale, linii șerpuite și cercuri, care nu-și unesc niciodată capetele. Una lângă alta, fetele se țin foarte strâns, încolăcindu-și brațele pe după cot și, într-un mare cerc, pornesc cu pași bine ritmați, cântându-și singure melodiile respective.